înfășat de drumul care pas cu pas se face
multiplicându-mi tălpile prin tină
mă răzgândesc încolo și încoace
rănit în cioburi albe de lumină
lutul ia conturul urmelor de mine
mi-l usucă-n soare și mi-l culcă-n lună
rodind din el scântei de rugăciune
zbor prăvălit în propria lui umbră
răzgândindu-mă încolo și încoace
rănit în cioburi albe de lumină
înfășat în drumul care pas cu pas se face
îmi multiplic tălpile prin tină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu