Cocorii

dacă ar fi să nu se mai întoarcă pe malul meu cocorii

soarele ar rămâne ascuns pentru totdeauna între umbre

simfoniile albe de iarnă

nu ar mai găsi solfegiul de culori al primăverii 

valurile ar încremeni în reflux

eu aș deveni un instantaneu supraviețuitor

într-o poză ne mărginită de rame

împușcându-mi privirile la cer cu plumbi de venerație  

înfigându-mi sfârșitul ascuțit în banchiza ultimei speranțe 

încremenindu-mă

de s-ar întoarce iarăși cocorii