sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Despre iarnă


lanuri de zăpezi viscolite-n zare
alb spulberat înalță pân’ la nori
vertical și-orizontal ninge-n disperare
aburind retina și aerul în nări

fulgi obsesivi se topesc sub pleoapă
grămezi de frig se-adună în grădină
capitonat e cerul cu nori de promoroacă
pe stâlpi casanți de sloiuri alunecă lumină

fragil și totuși lacom gerul se-ncordează
criogenează timpul și hibernează viața
da-n primăvară singur el cedează
și intră în derivă pe aisberguri de gheață

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu