pe cer plutitor ca fumul țigării
cu țărmuri nesfârșite de orizont
îmi caut zborul peste cutele mării
din amintirile-n care nu eram orb
și pluteam cu mine în mine spre
mine
pe-albastrul de cântec senin din
celest
pe margini nesfârșite de nopți și
de zile
când încă materia-și crea univers
atunci îmi pare c-am intrat în
plămadă
că-n zbor lutul am început să-l
rotesc
și din aluatul acela amorf și-n
grămadă
m-am profilat în făptură cu trup
omenesc
plutitor precum fumul țigării
între țărmuri pierdute în orizont
visându-mă zbor peste cutele mării
ca-n aminirile în care nu eram orb
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu