vineri, 17 ianuarie 2014

Eu, străvechiul

                 
                                                                                                                         Michelangelo - Capela Sixtină cu... provocările ei.

pe cer plutitor ca fumul țigării
cu țărmuri nesfârșite de orizont
îmi caut zborul peste cutele mării
din amintirile-n care nu eram orb
și pluteam cu mine în mine spre mine
pe-albastrul de cântec senin din celest
pe margini nesfârșite de nopți și de zile
când încă materia-și crea univers

atunci îmi pare c-am intrat în plămadă
că-n zbor lutul am început să-l rotesc
și din aluatul acela amorf și-n grămadă
m-am profilat în făptură cu trup omenesc
plutitor precum fumul țigării
între țărmuri pierdute în orizont
visându-mă zbor peste cutele mării
ca-n aminirile în care nu eram orb

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu