Istoria de azi, încă nescrisă,
ne mișcă înainte și-napoi,
ne-nalță, ne coboară indecisă
ce fel de soartă să aibe pentru
noi.
Iar noi, loviți în creștet de-astă
criză,
revoltați și resemnați
și-ngrijorați,
chibiți la jocul în care suntem
miză,
între noi ne îndemnăm să fim
bărbați.
Ne lamentăm, ne rugăm, ne acuzăm,
duși de un șuvoi ce n-are milă,
istoria ne-o negăm, dar și o
invocăm,
prezentului, cum suntem, îi e
silă.
Dezbatem, docți cu toții, marile
probleme,
suntem moraliști, esteți și
scriitori,
dăm soluții limpezi altora-n
dileme,
doar pentru noi rămânem
amatori.
Scandăm lozinci despre curaj,
unire,
și-am vrea să ne avem cumva ca
frații,
activiști, reacționari și prietenari
din fire,
catalizatori ce nu intră-n
reacții.
De stânga sau de dreapta, după
soare,
politica e-o altă ură ce încă o
iubim,
este iubirea ce-o urâm
cu-nverșunare,
democrația o vedem un
manechin.
Voi pleca să-mi văd firesc de
moarte,
n-aș fi vrut să știu ce ne
așteaptă,
aș fi rămas tăcut între coperți de
carte,
n-aș mai fi spus că lumea e nedreaptă.
Și nu vă-ngrijoreze starea mea
că-i tristă,
suntem făcuți din stări și ni le
tot schimbăm;
în contratimp ne trecem viața în
revistă,
la ce ne folosoște să ne implicăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu