luni, 27 ianuarie 2014

Gânduri de pe urmă



Istoria de azi, încă nescrisă,
ne mișcă înainte și-napoi,
ne-nalță, ne coboară indecisă
ce fel de soartă să aibe pentru noi.

Iar noi, loviți în creștet de-astă criză,
revoltați și resemnați și-ngrijorați,
chibiți la jocul în care suntem miză,
între noi ne îndemnăm să fim bărbați.  

Ne lamentăm, ne rugăm, ne acuzăm,
duși de un șuvoi ce n-are milă,
istoria ne-o negăm, dar și o invocăm,
prezentului, cum suntem, îi e silă.

Dezbatem, docți cu toții, marile probleme,
suntem moraliști, esteți și scriitori,
dăm soluții limpezi altora-n dileme,
doar pentru noi rămânem amatori. 

Scandăm lozinci despre curaj, unire,
și-am vrea să ne avem cumva ca frații,
activiști, reacționari și prietenari din fire,
catalizatori ce nu intră-n reacții.

De stânga sau de dreapta, după soare,
politica e-o altă ură ce încă o iubim,
este iubirea ce-o urâm cu-nverșunare,
democrația o vedem un manechin. 

Voi pleca să-mi văd firesc de moarte,
n-aș fi vrut să știu ce ne așteaptă,
aș fi rămas tăcut între coperți de carte,
n-aș mai fi spus că lumea e nedreaptă.

Și nu vă-ngrijoreze starea mea că-i tristă,
suntem făcuți din stări și ni le tot schimbăm;
în contratimp ne trecem viața în revistă,
la ce ne folosoște să ne implicăm.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu