la noapte
mă voi furișa în beznă
pe lianele de umbre mă voi cățăra hoțește
până pe crenel nepăzit de săgețile
lunii
voi pătrunde prin ferestre de
întuneric
în iatacul ei din cer
să aprind acolo o stea
să o așez în tindă
să fie vazută prin timp
în toate depărtările
să se știe că am ajuns
că-s bine
și m-am culcat
în așternutul umbrei ce-am avut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu