miercuri, 15 ianuarie 2014

Mihail Eminescu (15.01.1850, Botoșani - 15.06.1889, București)



    
„Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instițuțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu caut adepți la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși.”

„Interesul practic pentru patria noastră ar consta, cred, în înlăturarea teoretică a oricărei îndreptățiri pentru importul necritic de instituții străine, care nu sunt altceva decât organizații specifice ale societății omenești în lupta pentru existență, care pot fi preluate în principiile lor generale, dar a căror cazuistică trebuie să rezulte în mod empiric din relațiile dintre popor și țară. Nu mă pot pronunța acum mai pe larg asupra acestui subiect, el mi-a ocupat însă cea mai mare parte din cugetarea proprie și din studii.”

„Suntem noi oare de vină dacă adevărul curat, spus neted, e deja o injurie? Ne propunem câteodată a fi foarte urbani – ce folos? Adevărul simplu, descoperirea simplă a neștiinței și a mărginirii multora din partidul la putere este deja o atingere. Cauza e simplă. Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunt ceea ce reprezintă. Compararea între ceea ce sunt într-adevăr, nimica toată, și ceea ce reprezintă, demnități înalte ale statului, excitează deja râsul și ironia cititorilor, încât o vină din partea noastră, o intenție de a ponegri, nu există defel.”

Din nou, niciodată destul, M. EMINESCU

Din Traduceri și adaptări:

Dulce corp de omăt înecat în păru-i de aur,
Venera zace murind - cine o va moșteni?
Ah, în două părți deopotrivă-mpărți bogăția-i -
Ție: frumusețe ș-amor; mie: durere și dor.
*
Ce cumplit este amorul, deși dulce aparent.
Un tiran care nu varsă decât sânge inocent.


„Mereu egal cu sine însuși, așa cum nu sunt decât naturile extrem de înzestrate care se sprijină exclusiv pe propria lor valoare; serios - poate până la totala absență a umorului - așa cum nu sunt decât marile caractere pentru care existența este un câmp de exercitare a unei înalte moralități; angajat existențial în propriile sale idealuri generoase, din care a făcut adevărate linii directoare ale vieții, adică elemente perfect asumate ale unui destin, - omul Mihail Eminescu constituie o apariție singulară în peisajul societății românești...” 
Șt. Aug. Doinaș

Gânduri întru Eminescu




Când am învățat să citesc,
mai apoi să scriu,
am descoperit că limba română
era semnată de Mihail Eminescu.

Când am învățat să iubesc
Eminescu mi-a fost abecedar

Când am învățat să gândesc
Eminescu mi-a înmânat prolegomene

Când m-am gândit la moarte
din eternitate Eminescu mi-a arătat nemurirea

Când se întâmplă să-l uit pe Eminescu
nu mai știu să vorbesc
să scriu românește

Când am fost provocat de procesul suicidar al globalizării
nu m-am temut:
în globalizarea lui Eminescu
coexist și eu
Eminescu întru veșnică pomenire!


Eminescu



Imaginea: Pictor Mihai Olteanu



Aș fi vrut să scriu azi ceva despre Eminescu
cel cu care trebuie să începi pentru a scrie în limba română


Mi-am amintit că pe Eminescu am avut șansa să-l zăresc
existând în ochii lui Nichita Stănescu


Nichita îl luase pe Eminescu din ochii lui Arghezi
cel care copil fiind
s-a privit ochi în ochi cu Eminescu pe Calea Victoriei


Azi aș fi vrut să scriu ceva despre Eminescu
dar ochii mei au început să plângă de dor
și am rămas fără cuvinte




„Trecerea lui Eminescu prin lumea noastră, ce extraordinară ordine nu a adus ea, câtă fiinţă n-a instituit, 
cu toată nefericirea şi dezordinea din el!” - Constantin Noica


„Atâta să nu uitaţi:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.

Atâta să nu uitaţi
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în ştofă.

Atât să nu uitaţi, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină

Atât să uitaţi! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitaţi!”

- Nichita Stănescu -


Petre Țuțea:

 „Eminescu, despre care Iorga spune că-i ,,expresia integrală a naţiunii române”,
 iar Blaga că reprezintă “ideea platonică de român”, 
e românul ABSOLUT. 
Eu l-am definit scurt ca ,,sumă lirică de mari voievozi”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg