mai sună clipe de demult în toacă
toaca crapă-n lemn carii de
ecouri
cerul sus în turlă a-ncetat să
plouă
trece vânt de seară prin rugile în
roiuri
umbre-n pelerine se foiesc în post
printre cruci iertarea s-o culeagă
jarul de păcate încins în tot ce-a
fost
întunecă prezentul dar nu se și
dezleagă
culori se încrustează pe ternul
tămâiat
întrebări în gânduri seamănă
răspuns
răsăritu-n zări se pierde amânat
sedimentat în taine ce-s de
nepătruns
toaca încă bate secundele în piuă
și clopotele sună-n
anotimpuri
temeri și speranțe dinspre
noapte-n ziuă
în calendarul vieții marcat de
arhetipuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu