strigăte mute
fără identitate
prinse în pânza timpanului
se zbat
mă asurzesc
nu reușesc să le ordonez
să le aflu intonarea
să le pun să tânguie despre ele
să curgă în lacrimi de ceară
ca un timp care se topește
peste limitele mele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu