din neunde
am traversat aerul albastru
de când
am prins rădăcini din apă pe
pământ
din cuvânt în gând
din gând pe cuvânt
am căzut uneori peste mine
ploaie
fulg
piatră
împuternicit m-am revărsat
m-am înălțat
m-am dilatat
am pășit
am înotat
am vrut să zbor
încercând să traversez orizontul
prin relieful care-l umple
m-am însemnat iluzoriu în
pământ
în cuvânt
și în gând
acum mă decantez
mă distilez
ori poate doar mă separ
iar solidul și fluidul meu
material cad centripet și se dizolvă
iar energia mea se va înălța
centrifug
va traversa din nou deșertul
albastru
în sens invers
până când
spre neunde
și nici nu voi ști măcar ce
s-a-ntâmplat
Remarcabil!
RăspundețiȘtergereReverenţă!
.
Aurora, cu stimă
Mulțumesc frumos, Aurora.
RăspundețiȘtergere