gânduri ancorate în golful întrebărilor
își ciocnesc în tangaj carenele
neliniștea mării și mirajul norilor
varsă-n apus toate culorile
umbra mea alungită și frântă
se furișează sub tălpi și pe ziduri
ideile de pradă răsar pe ochi de oglindă
și-nfloresc cuvinte-n surdină pe gânduri
din câte știu inima nu le mai dă ascultare
e prea îngrijorată de propriile-i bătăi
eu sunt plecat în vise la munte și la mare
zăcând pe podele de noapte-n diverse odăi
mi-e rău de înălțime și de abis
suspendat în timp așa cum mă știu
odată intuiam că-s în viață admis
azi mă ascund în lut cenușiu
mirajul mării și neliniștea norilor
își varsă peste mine culorile
gânduri în golful întrebărilor
își ciocnesc în tangaj carenele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu