vineri, 21 februarie 2014

Singuri


parcă nicicând n-am fost atâta de singuri
fără aer pierduți între gânduri
trecem 
cuvintele nu se mai fac rânduri
se-nalță-ntre noi silabe de ziduri
suntem de-acuma doi sâmburi
miezul ne fierbe amintirile-n aburi
visăm că am fost două frunze de lauri
iubiri purtate o vreme-ntre maluri
stropi căzuți dintr-o mare de valuri
singuri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu