Noaptea se poartă cu baston alb pentru nevăzători
iar ziua cu ochelari negri pentru văzători
se oglindește ziua în noapte
nu știa că e plină de umbre
că luminile coapte
pot fi atâta de sumbre
că cerul poartă mulțimi de
fântâni cu stele
că-n priviri senine poartă vise
rebele
că miezu-i saturat de vacarm și
tumult
poate avea liniști și amintiri de
demult
se oglindește noaptea în zi
nu bănuia că stelele sale puzderii
și luna care-i răsare pe frunte
îi pot dispărea-mpreunate-ntr-un
soare
că-ntunericul poartă valuri
albastre
că aerul poartă zumzet și zbor
iar relieful îi este atât de color
așa s-au îndrăgostit discret și
firesc
ziua de noapte și noaptea de zi
pot fi văzute-mpreună cum se
iubesc
seară de seară și-n zorii de
zi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu