zilele și nopțile din urmă
sunt puncte de suspensie pe cer
intermitente pete care-n umbră
în falduri de-ntrebări încet mă
pier
temeri, îndoieli și resemnări
eșafodul mi-l mențin - slăbite
grinzi -
prin care scârțâie mulțimi de
înscenări
cu mine alergându-mă-n oglinzi
sunt cioturi de-amintiri reci și
uscate
crengi-schelet cândva înfloritoare
începuturi de speranțe suspendate
plaja unui timp de nesfârșită mare
poate că lumina mă stinge-n
amănunte
că bezna va clipi în așchii de
lumini
de nu m-ar curge revigorant pe
frunte
un curcubeu de doruri și
iubiri
prin arcul lui văd urme ce-ai
lăsat
ca niște adieri, ca niște lungi
suspine
pământul meu în mine e cutremurat
surpându-se-n adâncul tăinuit cu
tine
Minunat!
RăspundețiȘtergere