eu sunt secunda trecută
și sunt și secunda de-acum
mă nasc secunda ce vine
dislocat ca un șarpe de drum
am un capăt ceva mai în urmă
solzi de-amintiri năpârlind
iar acum și aici sunt o pândă
previziunii drogul să-i prind
port inele de clipe în trup
mă-ntind și mă strâng ca un arc
indecis mă târăsc ori m-avânt
mă întrec sau m-ajung după plac
mă nasc secunda ce vine
din inima secundei de-acum
și port leșul secundei din urmă
în șarpele propriului drum
E o poezie foarte frumoasă.
RăspundețiȘtergere.........secundei i-am simțit vibrația....... poate ție...
RăspundețiȘtergere