Beția primăverii

se surpă primăvara în mine

mă afund cu ea și pierd prim planul

zilei ce venea de la tine

să-mi coloreze cu vise tavanul

plouă coroane de flori pe ruine

atâtea arome și-atâtea chemări

zumzet în zbor intuit de albine

și libertate zidită în zări

e noapte și câtă lumină

prin distanțele-n spirale și cercuri

trecutul în lacrimi se-anină

sfere, baloane și globuri

tăcerile mele asudă

plutind cuvinte pe margini de cer

primăvara în ea mă afundă

sunt verdele ei efemer

tropăie copite de timp peste mine

herghelii de nopți mă trec în galop

primăvara asta cade din tine

simt cum mă udă un strop și alt strop