sâmbătă, 3 mai 2014

George Țărnea (10.11.1945, Șirineasa, județul Vâlcea - 02.05.2003, București)

Ție

Din de viață în de moarte, 
Din aproape-n mai departe, 
De la dragoste la ură, 
Tu, dintru-nceput măsură
Pentru toți și pentru toate …
Fără tine nu se poate
Întâmpla nimic sub stele, 
Tu, lumina vieții mele, 
Tu, blestemul sau tu, leacul, 
Pripa care naște veacul, 
Mâna care-adoarme clipa, 
Tu, strânsura și risipa, 
Ții în palmele-ți fragile
Nopți și visuri, munci și zile, 
Vindecarea și pierzarea, 
Tu, limanul meu și zarea, 
Neclintirea mea și zborul, 
Tu, pustiul, tu, izvorul, 
De la humă la idee, 
Tu, întregul meu, Femeie!

Balada absenței

Prea departe trupul tău, 
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea, 
Să-nţelegi cât mi-e de rău...

Prin absenţa ta din gând, 
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Şi ne-am contopit plângând.

Prea aproape starea mea, 
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea, 
Până a căzut o stea...

Şi te-am pus în locul ei, 
Să veghezi, de la distanţă, 
Visul fără de substanţă, 
Ca o ploaie de scântei...

De la care nu ai cum
Să aştepţi o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Şi-un mărunt ecou postum.

Balada ultimei iubiri

Strânge-mă-n braţe, iubito, strânge-mă tare, 
Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat, 
Pregătit de la prag pentru altă plecare
Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -
Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti, 
Dar tânjesc, în sfârşit, după prima iubire, 
Aşteptând-o să crească din cea care eşti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu