duminică, 22 iunie 2014

Mă trec păsări de iubire


umbre de trecut se culcă lângă mine
trec păsări de iubire pe cer spre trupuri calde
rădăcini îmi cresc din brațe și din vine
gândurile sunt liane lungi de verde

pași de dor mă calcă pe simțiri
frânturi de mine cască nopțile în suflet
păianjeni mari țes vise de-amăgiri
cad stelele în mine la fiecare scâncet

cariatide albe mă poartă-n brațe sparte
să nu ajung la poarta deschisă larg pe cer
gropi neasfaltate în drumul viață-moarte
îmi zdruncină credința pe osii de mister

 îngeri de lumină din necuprins mă cheamă
să îmi dizolv conturul în ape de neant
să las orice speranță pe bulgării de teamă
să mă ridic eu singur pe crucea din înalt

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu