Mă trec păsări de iubire

umbre de trecut se culcă lângă mine

trec păsări de iubire pe cer spre trupuri calde

rădăcini îmi cresc din brațe și din vine

gândurile sunt liane lungi de verde

pași de dor mă calcă pe simțiri

frânturi de mine cască nopțile în suflet

păianjeni mari țes vise de-amăgiri

cad stelele în mine la fiecare scâncet

cariatide albe mă poartă-n brațe sparte

să nu ajung la poarta deschisă larg pe cer

gropi neasfaltate în drumul viață-moarte

îmi zdruncină credința pe osii de mister

 îngeri de lumină din necuprins mă cheamă

să îmi dizolv conturul în ape de neant

să las orice speranță pe bulgării de teamă

să mă ridic eu singur pe crucea din înalt