în delta atâtor ere nemurite
același cer străvechi se
oglindește
și zboară dintre plauri infinituri
cu aripi de momente irosite
pe marea atâtor veacuri înecate
plutesc epave stranii de trecut
bat vânturi reci și disperate
cu stropi de clipe dintru început
prin lutul atâtor secole vetuste
fisuri de amintiri în disperare
curg
orbitând lumina razelor
albastre
în devălmășia unui tâlc
ocult
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu