sâmbătă, 23 august 2014

Ultimul dac


mi-au amputat în spirit stirpea dacă
totuși parcă-mi amintesc ceva din ancestral
un cap de lup în vârf de flamură
și-un călăreț pe nume Decebal

îmi amitesc copite ce băteau pământul
un calendar de taine apărând
Zamolxe implorând Cuvântul
să se ascundă-n apa din adânc

în peșterile lungi de sub Carpații geți
și-n sufletul copiilor murind
aud o ploaie nesfârșită de săgeți
și mers străin pe sânge ud pășind

și-mi amintesc cum parcă am uitat
printre ruine căutând trecutul
că la origini eu eram un dac
și îmi aud în fața morții râsul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu