Ca o furnică

cu ochi speriați de furnică eu văd

deasupra o talpă gata  să mă calce

ziua albastră se-nnorează cu crampoane de nori

strivirea morții e-aproape să mă-mbrace

mă rog ca mersul pașilor grei

deaspra-mi să cadă cu infinitul

să am răgazul să înțeleg
și să mă-mpac cu sfârșitul

foto via  Appunti di viaggio