sâmbătă, 4 octombrie 2014

Disimulări

                                                                                                                  foto Tomasz Alen Kopera

sufletul când plânge nu se trădează-n ochi
ci lasă noaptea pleoapei peste privirea udă
sau pune-n ochi lumină să pară un deochi
pe marginile genei cu roua tremurândă  

sufletul atuncea când este-nnourat
toarnă peste chip o mimică senină
iar dacă-n inimă devine disperat
pe buze pune râs de violină

sufletul îmbracă demnități tristeții
și o ferește tandru de orișice cruzime
pentru că tristețea e umbra frumuseții
cea care-i dă mister și spectru-n profunzime

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu