lebede cu fulgi de nori plutesc pe cer
valuri de clipe se răvășesc din aștri
și plouă raze de transparent mister
în irișii din ochii licărind albaștri
mi-e dor de începutul vieții pe pământ
de sălbăticia care ne-a făcut umani
vreau să uit tot smogul ce mi se-așează-n gând
pe ape, peste culmi și peste ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu