miercuri, 22 octombrie 2014

Cântec (2)


prin copacii pădurilor de gânduri
a început să bată vântul nebuniei
frunze de cuvinte zboară la-ntâmplare
a venit toamna 
timpul entropiei
frunze de cuvinte zboară-n disperare

metafore-n culori pestrițe
se rostogolesc pe pagini rarefiate
nori de litere ciudate întunecă tot cerul
iar păcii năzuite
păcii năzuite oglinzile-i sunt sparte

vorbele s-au rupt toate în bâlbe
șchioapătă ideile pe front
tăcerile prin colțuri șuieră-n derută
în lume asta nu mai au vreun rost 
în lumea asta nu au adăpost

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu