întinde-mi mâna goală nu mă ține
doar mângâie-mi căderea-n care sunt
orbita mea închide-ntunecime
din depărtări de timp în mine mă afund
e moale patul ăsta cu puful de adânc
chiromanția palmei tale e dâra unui vers
m-atinge ca o șoaptă golită de cuvânt
amprentă a unui gest mărunt în univers
palma ta îmi fie pleoapa de pe urmă
închide-mă ca visu-mi să ascult
fără note în culori de toamnă
doar mângâie-mi căderea-n care sunt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu