nu știu limanul spre care
gândul eliberat mă seduce
lăsându-mă semn de-ntrebare
la fiecare tăcută răscruce
așteptare de ceas pe-un peron
la ultima linie moartă
cu vise oprite din zbor
planând la mine-n aortă
peste limanul de dor
când trenul intră-n tunel
luându-mi gândul cu el
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu