iată-mă al locului între pereți
transparenți
prin care văd zări ce n-am să
le-ating
luminile se sting atomi
transcendenți
întunecimile-n mine pe rând se aprind
iată-mă al timpului cu pereții
rotunzi
prin telescoape de gânduri trec
căruțe de ani
se fisurează în riduri vise pe
bolți
secunde aleargă cu tropot de cai
iată-mă perete de punct cardinal
pipăit de cei orbi și-ascultat de
cei surzi
dantele de flori pe transparențe
de geam
de mușchi pitici incolori și
absurzi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu