în nopțile-n care nu pot să adorm
în gând îmi vin umbre de păsări în
stol
care rup din mine amintiri de
demult
și mi le flutură pe cerul durerii
absurd
cum de mă doare un trecut amputat
în trupul ce timpul cum a vrut l-a
sculptat
lutul galben îngropând tinerețea
luând bucuria implantându-mi
tristețea
zadarnic păsări mă căutați în
adânc
doar mă veți umple de răni
sângerând
în cimitirul memoriei voi mai fi
ce am fost
dar nu sunt sigur dacă-s viu ori sunt
mort
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu