marți, 25 noiembrie 2014

Zbucium


marea e vânt în noapte cu lună
eu sunt țărmul împrumutat din lut
să oprească în sine marea furtună
far naufragiilor venind din trecut

a vântului ruperi de arbori mai sunt
învățând zborul cel mai greu cu putință
prin orbire și amintiri de demult
în defileul îngust dintru ființă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu