marea e vânt în noapte cu lună
eu sunt țărmul împrumutat din lut
să oprească în sine marea furtună
far naufragiilor venind din trecut
a vântului ruperi de arbori mai sunt
învățând zborul cel mai greu cu putință
prin orbire și amintiri de demult
în defileul îngust dintru ființă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu