joi, 13 noiembrie 2014

Zi obosită


din trestiile nopții iese ziua
ca o dansatoare de cabaret ce și-a sfârșit programul
mă ia de braț și mă roagă
să o duc undeva
să se odihnească
apoi își pune gâtul de lebădă pe umărul meu
adoarme
iar fardurile i se șterg în somn
dezvelind cearcăne de toamnă
coapte de tristeți ce-i cad din suflet 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu