de când mă știu pretind asfințitului
atunci când soarele își sparge
globul de orizont
să verse culori spectaculoase în
pâlnia ochiului
să le amestece cu vâlvătaia din
cord
în colivia pieptului de când mă
știu
atunci când soarele își sparge
globul de orizont
inima își zbate cântul precum un scatiu
injectând culori spectaculoase în
ochii fiord
pierzându-mă ca o corabie aprinsă
lipsită de vele
incinerat în culori disipate
spectaculos din soare
nu mai știu de când aștept
asfințitul inimii mele
departe de țărmuri în largul mării
cea mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu