Singurătate (2)

„Sufletul s-a izolat şi în zvîrcoliri nedefinite se ridică la suprafaţa ta, ca un cadavru pescuit în adîncimi”
 - Emil Cioran

din părăsitul cuib de șoim - banalități

îmi par toate acum așternute la picioare

privesc îmbătat departe în zare 

cățărat pe culmile propriei singurătăți

alăturat florii de colț pe versant de abis

pe plauri de nori între răsărit și apus

cu singurătatea mea mă simt mai presus

decât cu orice coșmar avut în vreun vis

în atâta de singur și-n așa singular

iscând vârtejuri de doruri mă cern

în rarefiate esențe mijite-n etern

beau însetat din otrava căderii-n banal