Imagine via Syurealism Valerii Belovoy
spini de lumină din cremene de gânduri
în priviri de umbră defrișează drumuri
lăsând petale de sânge pe margini și în pliuri
prin ceață înălțând ne-ncrezătoare ziduri
sunt pașii mei călcând pe nebuloase
pe calea nesfârșită a clipelor de oase
din care am făcut orașe-ntregi de case
în care să m-ascund de-a norilor angoase
meteoriți de gânduri din cerul de absurd
îmi rănesc văzduhul ce mă bandajează
din inimă petale se usucă-n vânt
și sufletul de trup se distilează


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu