marți, 6 ianuarie 2015

Cu Magul


Trăim într-o lume în care 
Natura a confiscat pentru sine 
Sacrul, Misterul, Magia, 
vrăjind  Sufletul să fie
în Materie continuă uimire.

Asta mi-a spus El, Magul,
ce venise să-mi răspundă-ntr-un vis
de ce-n inconștient Nostalgia
mă ispitește constant spre Abis.

E Dorul, îmi spune El, Magul,
 prin barbă, prin ochi sau prin gând,
ancestrala amintire din Raiul
ce te-a trimis aici pe Pământ.

Mă-ntoarce, îmi zic singur, la Mit,
la poveștile cu har cosmogonic
despre Omul dintâi făcut fericit
care-a sfârșit într-un mod anacronic.

Încă e bine că ai amintiri,
Credința-ți lipsește, dar poți s-o animi,
dacă vei ști ca viața s-o-nchini
Artelor Divine și Marilor Iubiri...

M-am trezit iar la lumea în care 
Natura a confiscat pentru sine 
Sacrul, Misterul, Magia, 
Sufletul vrăjindu-l să fie
în Materie constantă uimire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu