Cu Magul

Trăim într-o lume în care 

Natura a confiscat pentru sine 

Sacrul, Misterul, Magia, 

vrăjind  Sufletul să fie

în Materie continuă uimire.

Asta mi-a spus El, Magul,

ce venise să-mi răspundă-ntr-un vis

de ce-n inconștient Nostalgia

mă ispitește constant spre Abis.

E Dorul, îmi spune El, Magul,

 prin barbă, prin ochi sau prin gând,

ancestrala amintire din Raiul

ce te-a trimis aici pe Pământ.

Mă-ntoarce, îmi zic singur, la Mit,

la poveștile cu har cosmogonic

despre Omul dintâi făcut fericit

care-a sfârșit într-un mod anacronic.

Încă e bine că ai amintiri,

Credința-ți lipsește, dar poți s-o animi,

dacă vei ști ca viața s-o-nchini

Artelor Divine și Marilor Iubiri...

M-am trezit iar la lumea în care 

Natura a confiscat pentru sine 

Sacrul, Misterul, Magia, 

Sufletul vrăjindu-l să fie

în Materie constantă uimire.