miercuri, 28 ianuarie 2015

Cu umbrele nopții


lumină spartă în țăndări de stele
risipită atât de departe
m-ai lăsat doar cu umbrele mele
fără adăpost să mă mistui în noapte

dă-mi rogu-te măcar o alee de rază
să nu-mi pierd pașii ce mă poartă în mers
spre reduta pământului ce orbitează
la fereastra privirii spre univers

o să-mi rămână în beznă tot trupul
de mă lași îmi iau zborul ușurat de vreo vină
voi arde în torțele cerului cu aripi de flutur
că oricum sfârșitul mă va stinge-n lumină

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu