Disociat de gând

gândul mi-a rămas în toamnă trist

rătăcind în norii plini de ploi

nu-i pasă că din inerție mai exist 

cu ochii pironiți în flăcări despre noi

separat de gândul către tine 

traversez sahara, polii, nopțile de jar

ocolesc lumina fiecărei zile

și mă-ntorc în timp la tine iar

inerția anilor mă poartă dusă doamnă

în căutarea urmei tale de trecut

doar gândul stă acolo într-o toamnă

neclintit, posomorât și ca o ploaie ud