Niciun cuvânt sub pașii răsunând tăcerea.
Întârzie ecoul primelor rostiri.
Capitonate amintiri își întețesc
strânsoarea,
curg lacrimi din secretele-amintiri
Că n-am știut la vreme să îmi
strig iubirea.
Sălbatici cai în mine au cunoscut
doar țarcul.
Perfecționistă fire, mi-ai dat
nefericirea
de biet ceasornicar ce-a vrut
să-nfrunte veacul.
Voi, frici nătânge prefigurând
eșecuri,
aripile din zbor mi le-ați tăiat.
Am supraviețuit multiplelor
înecuri
rugându-mă răbdării ne-ncetat.
Capitonate amintiri își întețesc
tăcerea,
curg lacrimi din secretele
rostiri.
Niciun cuvânt nu-mi mângâie
durerea.
Întârzie ecoul tăcutelor iubiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu