joi, 15 ianuarie 2015

Noaptea


ziua și-a spart urna soarele s-a vărsat pe pământ 
stropi de umbre fecundează tăcerea 
lacrimi de lumină în depărtări se sting 
insomnia oarbă își pipăie calea

atâtea neliniști în carne m-ating 
în drumul lor prin beznă căutându-și zarea 
petale de cuvinte din gânduri rupând
caleidoscop de vise ce-mi sparge uitarea

crâmpeie de mine m-aleargă în vânt
ecouri străvechi sângerând disperarea
îmi caut inima prin nesomnul adânc
să-i opresc cascada ce-mi tulbură marea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu