ziua și-a spart urna soarele s-a vărsat pe pământ
stropi de umbre fecundează tăcerea
lacrimi de lumină în depărtări se sting
insomnia oarbă își pipăie calea
atâtea neliniști în carne m-ating
în drumul lor prin beznă căutându-și zarea
petale de cuvinte din gânduri rupând
caleidoscop de vise ce-mi sparge uitarea
crâmpeie de mine m-aleargă în vânt
ecouri străvechi sângerând disperarea
îmi caut inima prin nesomnul adânc
să-i opresc cascada ce-mi tulbură marea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu