sunt pianul la care încă îți cânți
cu degete lungi
simfonia astrelor la care mai plângi
aduceri aminte ancestral de adânci
când eram plante pierdute-ntre stânci
iubindu-ne tainic tocmai de-atunci
umbre de spori furișați pe versanții din munți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu