Sunt patrușcinci de ani de când
am pornit în lumea largă
în urmă-ne cu dor lăsând
copilăria noastră-ntreagă,
părinții, frații și vecinii,
cei doisprezece ani de școală
și primii muguri ai iubirii.
Plecat-am încărcați de vise,
de mari iluzii și speranțe,
punând pe tinerețe mize,
purtând-o-n timp pe mari distanțe.
Și venim astăzi către ieri,
rătăcitori din lumea largă,
cu patrușcinci de ani mai grei
să ne-amintim o lume dragă,
părinții, frații și vecinii,
cei doisprezece ani de școală
și primii muguri ai iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu