marți, 3 februarie 2015

Prin crevase de gând


tăceri înalte din munți de întuneric
erup ca o lavă prin crevasele visului meu
pași îneacă în trecutul părelnic
trupul devine mai greu și mai greu

ajung încet încet tăcere curgând
întrebare în crevase pe-al gândului nor
stâncă din munți de-ntuneric căzând
trupul e tot mai ușor mai ușor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu