tăceri înalte din munți de
întuneric
erup ca o lavă prin crevasele
visului meu
pași îneacă în trecutul părelnic
trupul devine mai greu și mai greu
ajung încet încet tăcere curgând
întrebare în crevase pe-al
gândului nor
stâncă din munți de-ntuneric
căzând
trupul e tot mai ușor mai ușor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu