levitez pe un covor țesut numai din gânduri
valuri adânci de timp curg volburat sub mine
simt că îmi pierd capul răvășit de nouri
ancorat în ieri și absorbit de mâine
lampă fermecată mi-e inima în piept
în ea îmi port destinul prejmuit de sânge
i-am epuizat minunile din sipet
și levităm pe gânduri până când s-o stinge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu