Dubito, ergo cogito

fiecare din noi revelăm de când ne naștem

câte o lume particulară

numai a noastră

unică

în care trăim

care trăiește și moare odată cu noi

aceste atât de multe lumi diferite ale noastre
care interferează necontenit

seamă izbitor cu o singulară lume fizică

estetică

logică

independentă de noi

existentă dinainte de noi 

și după noi

despre care cât trăim învățăm
ca și cum ea ar fi a noastră

am realizat această nuanță de percepție
constatând că bucuriile
durerile
dorințele
și îndoielile pe care le avem
ni le simțim fiecare numai și numai în propria lume
lumea pe care o explorăm trăind
fiind indiferentă

la fel ni se întâmplă atunci când noi rănim lumea care nu este a noastră
nu simțim cât este de lezată
câtă durere strigă
în van pentru noi