mi-e dor de somnul din pântecul
mamei
cel din care am fost trezit să fac
umbră pământului
mi-e dor de primul ospăț la sânul
mamei
când mi-am stârnit foamea de
femeia trupului
mi-e dor de uvertura cuvintelor de
pe buzele mamei
pe care n-am reușit s-o redau pe
portativul timpului
mi-e dor de nesfârșirea mamei
aștept să mă nască iar din
plânsul gândului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu