sâmbătă, 4 aprilie 2015

De-a lungul privirii


Mi-am văzut ochii larg deschiși.
Aveau acea privire ciudată - adâncă și lungă.
De ea stătea suspendată o lume
semănând cu viața mea.
Am pornit de-a lungul ei,
la început de-a bușilea
să nu mă lovesc de lumina ce venea de sus,
apoi vertical 
să pot ajunge cu capul la norii
destrămați de vânt pe cer.
Pașii mei între timp căutau derutați direcții.
Mă uitam înapoi și mergeam înainte.
Când am obosit 
lumea a început să treacă pe lângă mine
de capul ei.
Eu stăteam deja locului
iar lumea tot trecea 
și nu o mai puteam opri.
Intrigat 
de la acea distanță
mi-am privit ochii de care parcă uitasem.
Îmi păreau obosiți
gata să se închidă.
Am înțeles că atunci când se vor fi închis de tot
eu voi cădea din privirea lor suspendată peste lume.
O lume ce semăna izbitor cu viața mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu