miercuri, 8 aprilie 2015

Nu știam că a venit


nu știam că a venit primăvara
de nu mă pomeneam într-o dimineață cu lebăda în suflet
aceeași lebădă singuratică care îmi lasă cuibul de toamne  
atunci când pleacă albă din delta viselor mai aproape de soare
abia sosită și tăcută plutind maiestos semn de-ntrebare 
în apele îndoielilor mele despre revenirea în inimă
a primăverii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu