nu știam că a venit primăvara
de nu mă pomeneam într-o dimineață
cu lebăda în suflet
aceeași lebădă singuratică care
îmi lasă cuibul de toamne
atunci când pleacă albă din delta
viselor mai aproape de soare
abia sosită și tăcută plutind
maiestos semn de-ntrebare
în apele îndoielilor mele despre
revenirea în inimă
a primăverii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu