l-am auzit venind
m-am trezit să văd
dacă în somn nu m-am rostogolit cumva
pe șine
și l-am zărit venind
purta călători în vagoane de
timp
ziua ne-am fi făcut semne cu
brațele întinse
acum în brațele strânse fiecare se
ținea pe sine
chinuindu-se să se adoarmă în
graba nopții
până la destinație
gară de zi sau de o altă noapte
mă trezisem de-a binelea
pe șine
în timp ce trenul de noapte pătrundea
în mine
ca într-un tunel
deși ar fi putut să mă calce
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu