miercuri, 27 mai 2015

Atâtea margini


atâtea margini îți străbat infinitul
suave, abrupte, distante contururi
pliate, în cercuri sau strânse în suluri
le răsfoiesc pe toate amânându-mi sfârșitul

le răsfoiesc și le-ascult presărându-le-n mine
presimt infinitul respirând între muguri
margini suave, abrupte, distante contururi
chemări răvășind olimpuri divine

n-am cum să-ți pătrund apele oglinzii
fără a îți sparge conturul de timp
și-atunci culeg din tine secunde de-argint
cu trena lor de noapte, cu râsul lor de zi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu