joi, 21 mai 2015

Elizabeth Browning (06.03.1806 - 29.06.1861)

                                                                                                (Gravură din 1871 după o fotografie a scriitoarei din 1859)

Sonetul XLIII

Cum te iubesc? Să-ncerc o-nșiruire.
Adânc și larg și-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate 
Spre grație, spre tot, spre nesfârșire.
Și te iubesc cu zilnică iubire, 
În pașnic fel, în zori, pe scăpătate - 
Și te iubesc cu patima avută
Și slobod, cum te lupți pentru dreptate, 
Curat, așa cum fugi de lingușire. 
În vechi dureri și cu credința care 
Cu viața mea! - și Domnul de-mi ajută
Părea, cu sfinți copilărești, pierdută. 
Și te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare, 
Te voi iubi în moarte și mai tare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu