îți lași pleoapele-ncet pe curbura inimii mele
cu lacrimi în noaptea pâlpâindă de stele,
developezi inedite imagini pe-al timpului prund
din clipele bătute în piept îndelung.
privește și tu, inimă
frunzele, mușchii, roua, dragostea care animă
vântul în stuf, mirosu-n lumină,
aripile ce zboară-n surdină,
corăbiile-necate pe mări și în nori,
vânătoarea de zgomote și de culori,
parfumul eclozat din aurore de jar
în fânul cerului cu murmur stelar
n-aș fi văzut atâtea minuni pe pământ
de nu-mi dădeai sânge din al fântânii tale adânc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu